Când mergi cu prietenii la un suc, la o bere, pe-o terasă, sau când vă adunați la un film la cineva acasă, sau când pur și simplu sunteți mai mulți într-un loc și mâncați chipsuri.
1.Prietenul cu inițiativa. Cel căruia îi este poftă, da’ nu și-ar da banii singur o pungă întreagă, deși ar putea mânca una. Așa că bate apropouri din când în când cu ”ce-aș mânca acuma niște chipsuri”, ”nu luăm niște chipsuri?”. Dacă nu reușește nu o sa-și ia singur, pentru că știe că restu’ îi vor mânca mai bine de jumate, deci nu se merită.
2.Prietenul care nu vrea. Cel care o venit cu bani ficși de-acasă, fie că așa i-o dat mă-sa, fie că noaptea trecută și i-o băut pe toți. În fine, motivele nu-s importante. Important este că nu-i ajung banii și că preferă ca nimeni să nu afle, așa că o să zică ”bleach, nu-mi trebe chipsuri”, ”chipsuri la ora asta???” sau ”io nu mănânc chipsuri că-s vegetarian” (dacă îs cu aromă de pui sau bacon). Însă după ce chipsurile au fost luate, se servește liniștit și el din ele.
3.Prietenul care vrea neapărat alt sortiment. Dacă se vrea cu sare, lui îi trebe cu sare de mare, dacă se vrea cu cascaval, lui îi trebe cu smântână și mărar, dacă se ia cu paprica, lui îi trebe nachos. Ajunge uneori să zică ”Bă, dacă nu luați cu pui, io-mi iau singur”.
4.Prietenul care ține punga. Îi ăla care vrea neapărat să țină punga în mână, deși este bol pe masă. Și nimerește, parcă magic, să-și bage cealaltă mână în pungă, de fiecare dată când cel de lângă el încearcă să-și ia. Ăsta nu zice nimic, numa tace și mănâncă.
5.Prietenul care vrea din toate sortimentele. Cel care-și bagă mâinile în toate pungile care-s p-acolo, chiar dacă îs toate cu sare. Se bagă în seamă cu ”ăsta cu ce îi?”, ”pfai, de ăsta n-am mai mâncat”, ”Băăăă, n-arunci punga aia până aci, te rog?”.
